Emisii de urină în timpul sexului | 2. Nevoia imediată şi presantă de a urina. Vezica hiperactivă


După cum aţi aflat din articolul anterior, aproximativ 60% dintre femeile adulte sunt în situaţia de a avea scăpări neintenţionate de urină atunci când fac sex, fără ca aceste scăpări să fie neapărat în relaţie cu orgasmul. De fapt, s-ar părea – dar această situaţie nu este încă pe deplin demonstrată – cele mai multe situaţii de pierderi de urină se manifestă încă înainte de penetrarea vaginală sau, în unele cazuri, imediat după aceea.
La femeile care prezintă incontinenţă (chiar şi forme dintre cele mai uşoare, episodice), stimularea sexuală însăşi devine un factor important de natură să declanşeze pierderea de urină, datorită atât presiunii musculare asupra vezicii urinare şi/ sau uretrei, cât şi a stării de excitaţie. Iar dacă o femeie are şi muşchii pelvieni slabi, fără tonus, posibilitatea scăpării urinei este încă mai mare (şi în cantitate mai mare). Pe de altă parte, dacă scăparea de urină este concomitentă sau imediat consecutivă orgasmului (chiar şi dacă nu este vorba despre un aşa-numit orgasm vaginal, ca urmare a stimulării penetrative a vaginului), s-ar părea că aceasta este generată (şi) de o activitate spasmatică a vezicii urinare, stimulată de declanşarea orgasmică.
În general, nevoia urgentă de a urina este un simptom al unei vezici urinare hiperactive. De regulă, femeia resimte brusc că este în situaţia de a urina imediat, vezica sa având contracţii care conduc la eliminarea urinei. Prin urmare, adesea – până a reuşi să ajungă la prima toaletă –, femeia nu va putea împiedica scăparea bruscă a (cel puţin) unor mici cantităţi de urină.
Urinarea urgentă poate fi declanşată de factori foarte numeroşi, de la ascultarea unui şuvoi de apă ce curge, până la o bruscă stare de panică (de ex., ce se instalează în momente de puternică surpriză neplăcută – cum ar fi în situaţia în care femeia constată că se află în faţa unei uşi care tocmai s-a blocat). Studiile asupra situaţiilor de nevoie presantă de urinare în timpul sexului sunt relativ recente, iar ele iau în calcul factori specifici cum ar fi (de la caz la caz), sentimentul de ruşine sau cel de teamă, inclusiv anxietatea de performanţă (de eşec), tensiunea sexuală (starea de excitare), orgasmul. Unii cercetători iau în calcul şi acţiuni de stimulare directă (manuală sau orală) a zonei din preajma orificiului urinar, ca şi penetrarea vaginală din anumite poziţii (sau unghiuri), care ar sensibiliza, prin intermediul vaginului, zone interne învecinate cu structurile aparatului urinar. | Selena Maxim după HealthLine

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s